Sindicatul distractiei

Proces Verbal

Astazi 15 oct 1928

Subsemnatul Ghe I. Marinescu,Presedinte al sindicatului de distractie din Comuna Romani Catunul Neagota si D_tru I. Aureliu secretar al sindicatului,Membru de onoare tot in aceasta comuna si catun constatam  ca dupa termenarea clacilor la care am luat partesi anume:

1)Prima claca la Toma Georgescu,au luat parte fetele din Neagota precum si D-l Costica Cosmescu, lautar a fost Ionita al Sii.

Jocurile au inceput la orele 1 noaptea si s-a jucat pe sala.

2)Claca la C. Dumitrescu,fara fete la care a luat parte Dl. Stef. N. Mateescu.Jocurile au inceput Pe la1 ½ si termenat pe la 3 1/2noaptea ,lautar a fost Mitu al lui Ionita al Sii.

3)Claca la Ilie Sarcedoteanu,cu fete dupa liniesi dupa sosea luat parte Fanica si Nia ,Jocurile au inceputla 12 si termenat la 3  ½ lautar a fost tot Mitu.

4) Claca la Simion al lui Puitasi Nitu Popeasca a Niti fara lautar la simionfetele dupa vale dupa linie afara de Dina lui Stefan Dascalete,Nia Mateescu si……..Dina ne lund parte decat la…Mosi Toma Miculete.Jocurile au inceput la ora 1 noaptea si termenat la3.Lautar C Irimescu.

5)A 5 claca care inchide distractiunile este cea de la N. D. Mateescu in seara zilei de 11 Oct. a.c.la care claca au luat parte foarte multa lume ,parte afara de fetele din Neagota si din Bivolarie . Jocurile au inceput pe la orele 12 noaptea si au tinut pana la 3 ½.Lautar a fost C Irimescucu Petricanu tambal,ultima claca pe anul 1928 si care claci au fost efectuate de noi Zii de Zii intro saptamana.

Drept pentru amintire semnam procesul verbal fiind baieti tineri si pentru recunostinta la batranete.

Presedinte

LS.indescifrabil(Ghe. Marinescu)                  Secretar Membru de onoare Ls. Indescifrabil (D.Aureliu)

 

Cativa                             Const. Cosmescu

membri                          Stef.  Mateescu

participanti                   E. Dinulica

Ghe. Dobrinescu

Victor Polici Taganu

(text transcris dupa original ortografic la fel)

Claca

Claca este un obicei prin care se desfăşoară munci colective, de întrajutorare între membrii comunităţii. În trecut, clăcile se organizau în întreaga colectivitate, tinerii, bărbaţii, feciorii şi fetele organizau separat astfel de munci pentru a se ajuta reciproc. Era, pe de altă parte, şi o ocazie de socializare.
Claca a fost, întotdeauna, una dintre formele cele mai populare de întrajutorare din lumea satului românesc. În vremea cositului, a prășitului sau a seceratului, pentru deșfăcatul porumbului sau pentru torsul lânii, pentru făcutul vălătucilor, când își ridicau sau acopereau casele, românii apelau la ajutorul consătenilor, organizând câte o ”clacă plină de veselie și aducătoare de spor cu cheltuială puțină”. Clăcile erau întotdeauna și un prilej de veselie, fie că cel care chema în clacă tocmea sau nu lăutari: La cele cu lăutari se strângea lume multă și după ce se termina de depanusat(porumbul), tineretul se dădea la jocuri. Ele țineau până despre ziuă. La clăcile acestea, fetele veneau însoțite de mamele lor întotdeauna. Clăcile fără lăutari erau mai mici, cu mai puțină gălăgie, dar la acestea se torceau poveștile cele mai frumoase sau subiectele zilei din comunitate. Claca nu era doar, însă, doar un prilej pentru a petrece. Era, în primul rând, o sărbătoare a muncii făcute în comun, într-o atmosferă de voie bună. Pentru că lumea adunată muncește cu mai mult spor și mai repede în gluma spumoasă a flăcăilor ațâțați de râsetele fetelor, în snoavele povestite cu zâmbet de unchiaș hârșit ascuns pe sub mustăți stufoase și cărunte de cei vârstnici, în cântecele de dor și de dragoste ale fetelor, care răscolesc și infioară pe cei tineri, în glasul viorilor, când sunt țigani lăutari.

. O comunitate puternica este aceea in care membrii ei se aduna des, incurajeaza dialogul si sprijinul reciproc. Pe vremuri, oamenii de la sat organizau o claca atunci cand un membru al comunitatii sau mai multi aveau nevoie de ajutorul tuturor pentru a rezolva o problema. Orice claca era ajutata de prunele ,,gogosele’’(horezenii stiu despre ce este vorba)…dar costul licorii lor era infim fata de munca depusa.

Nu cred ca vom gasi nicaieri ori cat de mult ne-am stradui  un SINDICAT AL DISTRACTIEI .Horezu -Romani a avut unul in anul 1928.