Daca azi te-ai izbi cu privirea la Horezu de o vită cornută,rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru, cu coarnele inelate întoarse spre spate, de regulă cu blana neagră ai zice ca este un vis…sau o nalucire. Un bivol sau o bivolita pentru ca la asta facem referire nu are ce cauta in peisajul Romanilor.
Cu toate acestea bivolul a fost prezent in peisajul horezean foarte multa vreme . El a fost folosit pentru tractiune cat si pentru calitatea laptelui sau. Laptele de bivolita este foarte gras dar nu contine colesterol.
Intr-o epistola a Domnitorului Constantin Brancoveanu trimisa din Bania Olteniei- Craiova il roaga pe egumenul Ioan (staret al manastirii Hurezi ) sa-i trimita cas de bivolita de la Hurezi , branza din cea neagra ,pastravi din cei buni din acele locuri si castane. Ne dam seama ca dea lungul raului Romani zona era populata cu cirezi de bivoli pazite de robii tgani. In amintirea veacurilor trecute cand povestim despre bivoli, strada care este paralela cu raul se numeste Bivolarie.Acum nu trebuie sa ne mai intrebam de ce.
Am fost contrariat de cerinta Domnitorului Constantin Brancoveanu de a i se aduce de la Hurezi branza buna din cea neagra. Si am descoperit ca exista o asfel de ,,delicatesa’’ fie un amestec de branza cu trufe negre fie un amestec de branza cu cu coji de nuca arse si macinate.Pacat ca timpul nu a pastrat reteta pentru ca alte tari se mandresc cu branza neagra.
In cea ce priveste castanele ne dam seama de prezenta castanului comestibil in zona Horezului din acele timpuri. Ce este regretabil ca dupa 300 de ani s-au taiat castanii din spatele manastirii si daca stai sa te gandesti erau tineri dat fiind faptul ca traiesc pana la 1000 de ani. Este pacat pentru ca in Romania sunt doar trei zone unde creste castanul comesibil una dintre ele fiind Horezu.
Lasă un răspuns